Monumente Istorice

CURTEA DOMNEASCA

La sfarsitul secolului XIV, in timpul domniei lui Petru I, la Suceava, in zona de
est a aglomerarii urbane a fost edificata o curte domneasca, mentionata documentar la
3 februarie 1397, cand domnul Stefan I se adreseaza palatinului Poloniei, Spytek de
Melsztyn, rugandu-l sa vina la curtea sa (ad domum nostram).
Cercetari arheologice efectuate pe parcursul a patru decenii au dus la descoperirea
unui complex de cladiri, care compuneau Curtea Domneasca de la Suceava.
Cea mai veche componenta a Curtii Domnesti o constituie o constructie de
lemn, compusa din pivnita si probabil un singur nivel, un parter, cu dimensiunile de
aproximativ 14,70×7,50 m. Din resturile carbonizate ale pivnitei se poate deduce sistemul
constructiv al acestui edificiu, care a fost realizat din barne de lemn asezate ori zontal,
sustinute in colturi si pe mijlocul laturilor lungi, (la circa 8,50 si 6,50 m) de stalpi rotunzi.
Peste montantii de lemn, spre interior, a fost fixata o retea de nuiele impletite, lipite cu
lut, atent netezit. Peretii de la suprafata ai locuintei au fost realizati cu ajutorul stalpilor
verticali ingropati in pamant, la mica distanta in exteriorul pivnitei, gropile si chiar
resturile stalpilor proband aceasta maniera de lucru. Adancimea pivnitei, calculata de la
nivelul de calcare contemporan ei, era de circa 3 m, inaltimea totala putand atinge 4 m.
In interiorul casei domnesti a functionat cel putin o soba compusa din cahle cu forme
simple: oala, castron, triunghiulare, convexe, soba care se dateaza la sfarsitul secolului
XIV, fiind una din primele instalatii de incalzire de acest gen din mediul romanesc in
Moldova. Prima casa domneasca de la Curtea Domneasca din Suceava a functionat pana
in a doua jumatate a secolului XV, fiind distrusa de un incendiu violent, probabil in urma
asediului otoman din vara anului 1476.
Alaturi de casa domneasca, pe latura de est, au fost descoperite vestigiile
unei alte constructii, notata C2, considerata ca fiind folosita drept spatiu de locuit de
curtenii din anturajul domnului. La interiorul acestei locuinte datata in secolul XV, au
fost descoperite fragmente de cahle cu decor geometric si figurativ de la soba care a
functionat aici.
In zona de nord-est a Curtii Domnesti a fost descoperita o noua cladire de piatra,
C3, cu un plan rectangular (15,20×12,40 m), de fapt o pivnita impartita in trei nave, cele
de est si centrala fiind despartite prin pile de zidarie; cea de a treia nava, de vest, are patru
compartimente, ce comunica cu nava mediana prin usi. Intrarea in pivnita se facea cu
ajutorul unui plan inclinat, situat pe latura de nord, care avea o usa de la care s-a pastrat
pragul de piatra. Pivnita a fost construita in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, fiind
reamenajata la mijlocul secolului XVII.
La est de pivnita de piatra C3 au fost descoperite ruinele unui turn de piatra, cu
ziduri groase de aproximativ 1,20 m, avand un contur cvasipatrat, cu lungimea exterioara
a laturii de 10 m. Fundatiile zidurilor de piatra ale turnului au fost plasate pe un sir de
piloti de lemn, talpa fundatiei avand incluse barne orizontale, pentru repartizarea
eforturilor constructiei. A fost formulata ipoteza ca turnul a fost edificat, cu probabilitate,
in timpul domniei lui Petru I sau a lui Alexandru cel Bun si a functionat pana in a doua
jumatate a secolului XV, cand a fost distrus impreuna cu casa domneasca si constructia
C2. S-a presupus ca acest turn de piatra a jucat rolul de turn locuinta si doar mai tarziu a
pastrat functiile de aparare si refugiu.
In zona de nord-vest a Curtii Domnesti se afla temeliile de piatra ale unor
constructii, realizate din lemn, intr-o etapa anterioara domniei lui Stefan cel Mare,
considerate a fi dependinte ale palatului domnesc.
In timpul domniei lui Stefan cel Mare, cladirile de lemn, dar si turnul-locuinta au
fost incendiate si abandonate, acum fiind construite alte edificii in cuprinsul Curtii
Domnesti.
In zona de sud, in continuarea constructiei C3 a fost ridicat un nou corp de cladire,
C4, din care s-a pastrat doar pivnita, dreptunghiulara, impartita in trei nave de doua
randuri de pile de zidarie, cele trei spatii rezultate fiind acoperite cu bolti “in leagan”;
intre pilele centrale si cele adosate peretilor de nord si sud boltile erau ranforsate,
probabil cu arce dublou. Pe latura de vest se gaseste o incapere ingusta, presupusa a fi
casa unei scari sau mai curand o tainita. In secolele XVI – XVII, in peretele de sud al
pivnitei, a fost practicata o usa, care ducea la un spatiu de acces spre o scara, si tot acum,
peretii de est ai cladirilor C3 si C4 au fost consolidati cu contraforturi si cu o a doua
panza de ziduri.
Pe latura de nord a fost ridicata, posibil in etape, o cladire, C5, o insiruire de sapte
incaperi realizate din piatra. Lungimea pastrata a cladirii este de 54 m, latimea fiind de
7,5 m. Cercetarea cladirii C5 a dus la descoperirea ca aceasta a fost construita in urma
unui incendiu care a distrus mai multe locuinte apartinand targovetilor, locuinte
prevazute cu sobe din cahle cu un bogat repertoriu decorativ. Despre locuintele orasenilor
s-a presupus ca au fost incendiate in timpul campaniei otomane din vara anului 1476,
dupa care Stefan cel Mare a amenajat palatul din piatra.
In secolul XVII Curtea Domneasca din Suceava va cunoaste lucrari de
reamenajare a spatiului interior, in timpul domniei lui Vasile Lupu, cel care solicita
judelui Bistritei mesteri care sa lucreze “la usi si ferestre si la bolte”. Sunt solicitate si
cuie si leaturi pentru fixat sindrila care sa acopere Curtea Domneasca. Lucrarile executate
de mesterii bistriteni nu au fost de calitate, domnul manifestandu-si nemultumirea pentru
modul in care au fost executate “patru ferestre si patru usi si doi sclipurele, insa si cu alti
mesteri, ce Mariei Sale lui Voda nu e-u foarte placut lucrul”. Au fost amenajate noi sobe,
realizate din cahle cu decor geometric, vegetal, compozit, dar si antropomorf, nesmaltuite
sau smaltuite in galben verde, brun. Unele incaperi au avut la interior peretii acoperiti cu
placi de faianta policroma, produse la Iznik dar si in alte centre ceramice din Imperiul
otoman, acele “cinii” mentionate de cronicarul Miron Costin. In timpul cercetarilor
arheologice de la Curtea Domneasca din Suceava au fost descoperite cateva fragmente de
tencuiala cu fresca, ceea ce ne face sa avansam ipoteza ca in una din fazele existentei
sale, unele incaperi au avut si o decoratie parietala pictata.
Dupa ce in anul 1675 Cetatea de Scaun a Sucevei a fost distrusa, Curtea
Domneasca va fi si ea parasita si treptat se va ruina. Peste vestigiile Curtii Domnesti in
secolul XVIII incep sa fie construite primele case ale unor negustori evrei.

BISERICA SFANTUL GHEORGHE A MANASTIRII SFANTUL IOAN, SUCEAVA

Constructia biserici, destinata a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei, deoarece in
conditiile cresterii numarului de locuitori ai orasului Suceava vechea catedrala Sfantul
Gheorghe devenise neincapatoare, a debutat in anul 1514, fiind o ctitorie a domnului
Bogdan al III-lea (1504 – 1517) si a fost terminata la 6 noiembrie 1522 de Stefan cel
Tanar (Stefanita) (1517 – 1527)
Noua catedrala mitropolitana, de plan triconc, este compartimentata in altar, naos,
pronaos si pridvor, cu bolti moldovenesti si turla pe naos. Biserica a fost pictata, atat la
interior cat si la exterior, in timpul primei domnii a lui Petru Rares, in anii 1532 – 1534,
programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate in aceasta perioada. La
sfarsitul secolului XVI, domnul Petru Schiopul (1574 – 1577; 1578 – 1579; 1582 – 1591)
a construit turnul de intrare, a reacoperit biserica si tot in anul 1589 au fost aduse
moastele Sfantului Ioan cel Nou de la vechea Mitropolie. In timpul domniei lui Miron
Barnovschi (1626 – 1629; 1633), mitropolitul Anastasie Crimca a construit pe latura de
est a curtii o clisiarnita de plan dreptunghiular. In secolul XVIII vechea catedrala,
parasita intre timp, a fost restaurata de mitropolitul Iacov Putneanul si transformata in
biserica parohiala. Biserica Sfantul Gheorghe a devenit in anul 1866 manastire de
calugari, filiala a Manastirii Dragomirna.
Ansamblul monastic Sfantul Ioan a cunoscut o restaurare importanta la inceputul
secolului trecut, datorata arhitectului Karl A. Romstorfer, cat si o alta, la sfarsitul
aceluiasi secol, cand a fost conservata si pusa in valoare pictura exterioara de pe laturile
de sud si vest. In prezent, pictura interioara se afla in plin proces de restaurare.
Biserica adaposteste moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, intr-o racla
de argint decorata cu martiriul sfantului protector al Moldovei, opera din secolul XVI,
precum si un iconostas realizat la sfarsitul secolului XVIII, opera a unui atelier orasenesc.
Manastirea Sfantul Ioan este inscrisa in Lista Patrimoniului Mondial.

BISERICA SFANTUL DUMITRU, SUCEAVA

Aflata, potrivit pisaniei, “in mijlocul targului Suceava”, pe latura de nord a Curtii
Domnesti, biserica cu hramul Sfantul Dumitru a fost ctitorita in anii 1534 – 1535 de
Petru Rares.
Biserica, de plan triconc, compartimentata in altar, naos, pronaos si pridvor,
prezinta o bogata decoratie ceramica policroma ce se desfasoara pe turla plasata pe naos,
asociata cu pictura in fresca, cat si ancadramentele de piatra, sculptate in stil gotic.
Pisania, in limba slavona, este insotita de stema de stat a Moldovei, capul de bour in
scut, inconjurat de o coroana de frunze de stejar, sustinuta de doi putti (ingerasi). Cei doi
putti care sustin stema Moldovei din compozitia pisaniei bisericii Sfantul Dumitru din
Suceava se numara printre primele manifestari ale Renasterii in teritoriul est – carpatic.
Pictura in fresca, interioara si exterioara, realizata intre anii 1536 – 1538 a fost grav
afectata de ultima “restaurare”, finalizata in anul 2004.
Cercetarile arheologice prilejuite de lucrari de restaurare efectuate in deceniul
sapte al secolului trecut au dus la descoperirea vestigiilor a doua edificii de cult care se
suprapun partial, aflate in curtea bisericii Sfantul Dumitru, primul datand de la sfarsitul
veacului XIV si cel de al doilea reprezentand ctitoria lui Stefan cel Mare dupa biruinta de
la Codrul Cosminului.
In zona de nord – est a bisericii Sfantul Dumitru se inalta turnul clopotnita,
construit in anul 1560/1561 de domnul Alexandru Lapusneanu.

BISERICA SFANTA INVIERE, SUCEAVA

Biserica, aflata pe Ulita Noua, a fost construita in anul 1551, de doamna Elena,
vaduva lui Petru Rares, pe locul unde, cercetari arheologice efectuate cu ocazia lucrarilor
de restaurare, au pus in evidenta vestigiile a trei edificii de cult, care s-au succedat,
incepand cu mijlocul secolului XIV si pana la mijlocul secolului XVI.
Ctitoria doamnei Elena este de plan mixt, dreptunghiular, cu absidele naosului
practicate in grosimea zidului si absida altarului semicirculara la exterior. La interior,
sistemul de boltire nu mai prezinta caracteristicile arcelor piezise ale boltirii
moldovenesti, fiind un indiciu ca, probabil, turla a fost daramata si cupola refacuta
ulterior.
In secolul XVIII, in conditiile in care partea de nord a Moldovei a fost incorporata
Imperiului habsburgic, in anul 1782 biserica Sfanta Inviere a functionat ca biserica
catolica, iar in perioada 1839 – 1938 a functionat ca biserica greco-catolica. In deceniul
noua al secolului trecut biserica a fost restaurata si pictata la interior. La stanga intrarii,
pe latura de nord – vest, se afla o frumoasa zvonita, cu trei nise pentru clopote, datand
din secolul XVIII.

MANASTIREA TEODORENI, BURDUJENI

Biserica Manastirii Teodoreni, cu hramul Inaltarea Domnului a fost ctitorita de
postelnicul Toader Movila, fratele domnilor Moldovei Ieremia si Simion Movila in anul
1597. Biserica Manastirii Teodoreni, de plan triconc, reprezinta o replica modesta a
monumentalei ctitorii a lui Petru Rares din Suceava, Sfantul Dumitru, dar fara
frumoasele detalii arhitecturale gotice sau decorul ceramic policrom al turlei. Biserica a
fost restaurata in secolul XVII, de bogata familie de boieri Costin, iar pictura interioara
dateaza din secolul XIX. Biserica a fost restaurata la sfarsitul secolului trecut. Dupa anul
1990 a fost reluata viata monahala, Manastirea Teodoreni fiind reinfiintata drept
manastire de calugarite.

BISERICA SFANTUL NICOLAE, SUCEAVA

Prima mentiune documentara despre o biserica cu hramul Sfantul Nicolae la
Suceava se pastreaza pe un Tetraevanghel daruit acestui locas in anul 1519 de catre
vistiernicul Mateias, Tetraevanghel aflat in prezent intr-o biblioteca din Bulgaria, iar
aceasta biserica nu a fost identificata prin cercetari arheologice. Edificiul actual dateaza
de la inceputul secolului XVII, pisania mentionand ca “a reinnoit pan Nicoara Prajescul
vel vistier si cneaghina lui Maria si copiii lor in anul 7119 (1611)”.
Biserica se prezinta drept o constructie de plan mixt, dreptunghiulara, cu absidele
laterale practicate in grosimea peretilor naosului si turla pe naos. Peste pridvor se inalta
un masiv turn clopotnita, rectangular, prevazut cu goluri de tragere, prezenta element
constructiv fiind o caracteristica a arhitecturii ecleziastice din Moldova primelor decenii
ale secolului XVII. Biserica Sfantul Nicolae a fost restaurata la sfarsitul secolului XIX,
apoi in perioada anilor 1975 – 1980, cand a fost pictata in stil neo-bizantin.

BISERICA SFANTUL GHEORGHE (MIRAUTI), SUCEAVA

Traditia locala atribuie construirea bisericii Sfantul Gheorghe fie lui Dragos Voda
(circa 1352 – 1353), fie lui Iuga Voda (1399). Sigur este faptul ca in anul 1415,
Alexandru cel Bun (1400 – 1432)e moastele Sfantului Ioan cel Nou la Suceava si le
depune in biserica Sfantul Gheorghe, devenita, intre timp, catedrala mitropolitana. A fost
formulata ipoteza ca biserica Mirauti a fost construita in timpul domniei lui Petru I (1375
– 1391), posibil in aceeasi perioada sau imediat dupa edificarea cetatii de Scaun.
Cercetari arheologice recente au dus la descoperirea vestigiilor unei biserici de zid, de
plan dreptunghiular, fara abside laterale si cu absida altarului poligonala, biserica
atribuita domniei lui Petru I. In interiorul primului locas au fost descoperite mai multe
morminte, intre care si cel al Evdochiei de Kiev, prima sotie a lui Stefan cel Mare.
Distrusa, cu probabilitate, la sfarsitul secolului XVI, in urma unui cutremur, biserica
Sfantul Gheorghe a fost construita peste vestigiile primului edificiu, la inceputul
secolului XVII, dupa cum o sugereaza monedele poloneze aflate in zidaria turlei, cat si
elementele constructive, intre care turnul clopotnita plasat peste pridvorul situat pe latura
de sud. Edificiul construit in secolul XVII, de plan triconc, cu turla pe naos, a indeplinit
rolul de biserica parohiala pana la sfarsitul veacului urmator, cand a fost in pericol de a fi
daramat. Salvata de distrugere in ultimul deceniu al secolului XVIII, biserica Sfantul
Gheorghe (Mirauti) a fost restaurata intre anii 1898 – 1903 de catre arhitectul Karl A.
Romstorfer, cat ti in perioada 1992 – 2002, lucrarile de restaurare contribuind la salvarea
acestui venerabil monument de arta religioasa.

BISERICA ADORMIRII MAICII DOMNULUI ITCANI, SUCEAVA

Se admite de majoritatea istoricilor ca prima mentiune documentara a bisericii cu
hramul Adormirea Maicii Domnului dateaza din anul 1395 si face referire la mica
manastire Panaghia a boierului Iaskos/Iatcu din Mavrovlahia (Moldova) pentru care se
solicita patriarhului ecumenic Antonie al IV-lea sa accepte calitatea de ctitor.
Constructia actuala, de plan triconc, cu influente exercitate de arhitectura Tarii
Romanesti, compartimentata in altar, naos, pronaos si pridvor deschis a fost ctitorita de
calugarita Nastasia si fiica ei Anghelina, in anul 1639, pe locul unde cercetarile
arheologice au pus in evidenta vestigiile a doua edificii de cult mai vechi, care s-au
succedat in timp, incepand de la sfarsitul secolului XIV.
Biserica Adormirii Maicii Domnului din Itcani, devenita intre timp locas de cult
parohial, a fost restaurata in intervalul 1990 – 1994.

BISERICA SFANTUL IOAN BOTEZATORUL (A COCONILOR), SUCEAVA

Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, a Coconilor, a Domnitelor sau a
Beizadelelor a fost ctitorita in anul 1643 de domnul Vasile Lupu (1634 – 1653), peste
vestigiile unui edificiu religios mai vechi, in gradina Curtii Domnesti, fiind folosita drept
paraclis al complexului aulic.
Biserica prezinta un plan deosebit, dreptunghiular, fara abside laterale, cu absida
altarului rotunjita si pridvor poligonal. Pe latura de nord-vest a fost adosata clopotnita,
plasata pe un subsol boltit, a carui functionalitate nu se cunoaste. Langa biserica au fost
descoperite ruinele unei constructii de piatra, considerata a fi resedinta mitropolitilor
Moldovei, precum si o fantana.
Iconostasul, care dateaza din ultimul sfert al secolului XVIII, este o valoroasa
piesa de mobilier liturgic, din lemn sculptat si pictat.
Biserica a fost restaurata recent, in perioada 1988 – 1998.

BISERICA SFANTUL SIMION (TURNUL ROSU), SUCEAVA

Biserica este situata in zona de vest a orasului Suceava, in cartierul locuit in Evul
Mediu de numeroasa si prospera comunitate armeana. Biserica a fost construita, conform
pisaniei, in anul 1513 de un anume Dónig si a suferit numeroase modificari de-a lungul
timpului, Cladirea actuala, mult deteriorata in urma trecerii timpului, de plan
dreptunghiular, fara abside laterale, cu absida altarului poligonala si turla pe naos,
prezinta caracteristicile edificiilor de cult moldovenesti din secolul XVII. Biserica a fost
restaurata de comunitatea armeaza in anul 1925, restaurare care nu a tinut cont de
detaliile constructive initiale.
Alaturi de biserica, pe latura de sud-est se afla turnul clopotnita, rectangular, care
la un moment dat a fost vopsit in rosu, de la care si biserica si-a luat numele de Turnul
Rosu.
In conditiile in care numarul locuitorilor armeni ai orasului Suceava a scazut
dramatic, biserica Sfantul Simion a fost cedata comunitatii ortodoxe, cu aceasta ocazie
edificiul de cult fiind in plin proces de restaurare.

BISERICA SFANTA CRUCE, SUCEAVA

Biserica Sfanta Cruce este situata in zona de vest a orasului Suceava, locuita in
evul mediu de comunitatea armeana. Edificiul ecleziastic a fost construit, conform
pisaniei, in anul 1521 de catre Cristea Hankoian, pe locul unde se aflase o biserica de
lemn, apartinand de asemenea armenilor. Biserica Sfanta Cruce prezinta un plan
dreptunghiular, cu absida altarului poligonala. Locasul de cult, care a suferit numeroase
modificari de-a lungul timpului prezinta caracteristicile edificiilor eceziastice
moldovenesti din secolul XVII. Cu materialul rezultat din demolarea bisericii armene
Sfanta Treime au fost adaugate de baronul Nicolae von Kapri in secolul XIX pridvorul si
capela de pe latura de sud. Alaturi de biserica, pe latura de sud-est se afla un masiv turn
clopotnita, in zidaria caruia sunt incastrate pietre de mormant frumos decorate cu
elemente vegetale. Cu prilejul restaurarilor din anul 1935, sub stratul de tencuiala, au fost
descoperite urme de pictura in fresca.

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI, HAGICADAR, MOARA

Traditia atribuie zidirea manastirii armene de calugarite unui bogat negustor
armean din Suceava, Dragan Donovak, candva, la mijlocul secolului XVI., fiind singura
manastire din diaspora armeneasca.
Biserica, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, se incadreaza tipului de plan
dreptunghiular, fara abside laterale si absida altarului semicirculara si prezinta
particularitatile caracteristice edificiilor de cult armene: o largire neobisnuita a corpului
sfantului locas, ceruta de existenta celor trei altare, unul principal, in axul absidei,
incadrat de alte doua, mai mici, laterale. Naosul este surmontart de o turla, plasata pe arce
piezise, in retragere, asa numitele”boltile moldovenesti”. Nu se conserva urme de
pictura. Conform traditiei locale, un pelerinaj la Hagicadar duce la implinirea dorintelor.

MANASTIREA SFANTUL AUXENTIE (ZAMCA), SUCEAVA

Complexul arhitectural Zamca, situat in zona de vest a orasului Suceava, zona
locuita in evul mediu de bogata si numeroasa comunitate armeana, se compune din
biserica cu hramul Sfantul Auxentie (Oxen), zidul de incinta cu paraclisul Sfanta Maria,
cat si turnul clopotnita, plasat in coltul de nord –vest al incintei.
Biserica cu hramul Sfantul Auxentie, de plan dreptunghiular, fara abside laterale
si turla pe naos, a fost ctitorita in anul 1601 de negustorul Agopsa, fiul lui Amira.
Biserica prezinta o particularitate specifica cultului armean: trei altare, unul central si
doua laterale, in colturile de nord – est si sud – est ale naosului. In urma ultimei
restaurari, efectuate la sfarsitul secolului trecut, la interiorul bisericii au fost puse in
evidenta urme de pictura in fresca. La exterior biserica este decorata cu ancadramente de
piatra sculptate cu elemente gotice tarzii si rozete.
Pe latura de vest a zidului de incinta se gaseste intrarea, monumentala, surmontata
de paraclisul cu hramul Sfanta Maria, construit in anul 1606. Paraclisul, edificat in doua
etape prezinta paramentele bogat decorate cu brau in torsada si caramizi smaltuite
policrom.
Intregul complex este imprejmuit de un zid de incinta, care traseaza un contur
trapezoidal. In anul 1691, polonii condusi de regele Ioan al III-lea Sobieski au fortificat,
cu un sant si val, in sistem Vauban, Manastirea Sfantul Auxentie, care de atunci a inceput
sa fie cunoscuta sub numele de Zamca (fortificatie in limba polona).

INALTAREA SFINTEI CRUCI, PATRAUTI

Ctitorita de Stefan cel mare in anul 1487, biserica cu hramul Inaltarea Sfintei
Cruci de la Patrauti a fost locasul de rugaciune al unei manastiri de calugarite, care a
functionat, cu intreruperi, pana in deceniul noua al secolului XVIII, cand a fost
desfiintata de administratia austriaca.
De mici dimensiuni, dar de proportii desavarsite, biserica prezinta un plan triconc,
cu turla pe naos, sistemul de boltire al naosului fiind caracterizat de folosirea boltilor
moldovenesti. Pictura interioara, datand din timpul domniei lui Stefan cel Mare, pastrata
in intregime, de inalta calitate artistica, este opera unui mester zugrav grec. Sunt de
retinut tabloul votiv, cu doua faze de pictare, cu un inedit portret al lui Stefan cel Mare cu
barba rosie, scena “Plangerii lui Iisus” din naos precum si vasta compozitie de pe peretele
de vest al pronaosului cunoscuta sub denumirea de “Cavalcada Sfantului Constantin”. La
exterior, initial, fatadele au fost decorate cu o friza de placi ceramice smaltuite in verde si
violet, iar pe peretele de vest au fost decapate de sub tencuiala care acopera acum biserica
cateva fragmente din “Judecata de Apoi”, pictura murala realizata, dupa toate
posibilitatile, la sfarsitul secolului XV. Pictura murala din interiorul bisericii este in curs
de restaurare.
Monument inclus in Lista Patrimoniului Mondial.

BISERICA SFANTUL ILIE, SFANTU ILIE, SUCEAVA

Informatii documentare mentioneaza o manastire de calugari langa Suceava,
dedicata Sfantului Ilie inainte de anul 1443, cercetari arheologice recente ducand la
descoperirea unui edificiu de lemn, incendiat, aflat sub actuala biserica.
In anul 488 Stefan cel Mare a construit o noua manastire, de plan triconc, cu turla
pe naos si bolti moldovenesti. La exterior, fatadele edificiului au fot decorate cu discuri
ceramice figurate, butoni ornamentali, caramizi smaltuite in diverse nuante de albastru si
verde, acoperisul fiind realizat din olane ceramice. Pictura interioara, datand din vremea
domniei lui Stefan cel Mare prezinta o deosebita valoare artistica, remarcandu-se tabloul
votiv, refacut de catre Stefanita (1517 – 1527). La exterior, pe fatada sudica, se pastreaza
fragmente de pictura in fresca realizata in secolul XVII, intre care si portretul
mitropolitului Varlaam (1632 – 1653). Desfiintata in deceniul noua al secolului XVIII de
catre administratia austriaca, Manastirea Sfantului Ilie este in prezent biserica parohiala.
Restaurarea executata la inceputul secolului XX a modificat aspectul fatadelor,
bogata decoratie ceramica fiind inlocuita doar de siruri de caramizi smaltuite si
nesmaltuite, iar acoperisul a fost realizat din olane ceramice divers colorate.

MANASTIREA DRAGOMIRNA

In anul 1602 Anastasie Crimca, viitorul mitropolit al Moldovei a ctitorit pe
proprietatea sa de la Dragomiresti, o mica biserica de plan dreptunghiular, prevazuta cu
un pridvor deschis, cu o bogata decoratie exterioara realizata din caramizi smaltuite,
locas dedicat sfintilor Ilie, Enoh si Ion Teologul, edificiu cunoscut sub denumirea
de “biserica schitului”.
Biserica Manastirii Dragomirna a fost ctitorita de Anastasie Crimca, cu sprijinul
marelui logofat Luca/Lupu Stroici si a fost sfintita in anul 1609. Biserica Manastirii
Dragomirna, cu hramul Pogorarea Sfantului Duh, impresioneaza prin silueta sa elansata.
Alungita, de plan mixt, cu absidele laterale practicate in grosimea zidurilor naosului, cu o
turla inalta si zvelta, a fost prevazuta cu un amplu pridvor poligonal, dupa cum
poligonala este si absida bisericii. Fatadele bisericii, divizate de un triplu tor rasucit, sunt
bogat impodobite la partea superioara cu ocnite si firide, iar turla a fost in intregime
acoperita cu motive ornamentale vegetale si geometrice, de sorginte caucaziana. La
interior, arcurile, nervurile si cheile de bolta sunt decorate cu brau in torsada si mici
scuturi heraldice pline, in timp ce altarul si naos pastreaza picturi in fresca executate de
zugravii Craciun, Maties, Ignat si Gligorie.
Iconostasul, o valoroasa lucrare artistica, realizat initial pentru manastirea Solca,
dateaza din secolul XVIII.

Puternica incinta fortificata a Manastirii Dragomirna, cu ziduri prevazute cu drum
de straja, goluri de tragere si masive turnuri de colt a fost construita de domnul Moldovei
Miron Barnovschi (1626 – 1629; 1633), in anul 1627. Intre elementele care compun
complexul monahal exista si o impozanta sala gotica care adaposteste un muzeu de arta
medievala, remarcabile fiind manuscrisele impodobite cu miniaturi de Anastasie Crimca
pentru ctitoria sa.




www.inforegio.ro
 


Investim in viitorul tau ! Proiect selectat in cadrul Programului Operational Regional si co-finantat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.


Pentru informatii detaliate despre celelalte programe co-finantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro