Prezentare

Situat pe una din ramificatiile marelui drum comercial continental care lega centrul
Europei si Marea Baltica de Marea Neagra, orasul Suceava isi are inceputurile in cateva
mici asezari rurale existente aici inainte de intemeierea Moldovei. Numele si l-a luat de la
cel al raului Suceava – cel sinuos, coturi si meandre, in limba slavona, in apropierea caruia
a aparut si s-a dezvoltat. La sfarsitul secolului XIV, in intervalul 1377–1378, la o data care
nu a fost precizata, Suceava a devenit principala resedinta a domnilor tarii, Petru I (1375-
1391) fiind cel care, prin hotarirea luata, a schimbat destinul acestei mici asezari urbane, care
a parasit Siretul. Stabilind principala resedinta voievodala la Suceava, Petru I a initiat o ampla
activitate constructiva, acum, in ultimele decenii ale secolului XIV fiind construite o curte
domneasca situata in mijlocul aglomerarii urbane, doua cetati de piatra, una pe latura de vest,
deasupra satului Scheia si o a doua in zona de est a orasului, cat si biserica Sfantul Gheorghe
(Mirauti).

CETATILE SUCEVEI

Traditia locala mentiona existenta, pe latura de vest a orasului Suceava, “a cetatii de
Apus a lui Stefan cel Mare”, din care, la cumpana dintre secolele XIX si XX se mai pastrau
cateva ziduri.
Sapaturile arheologice desfasurate intre anii 1952–1956 de membrii ai echipei de
cercetare de la Suceava au dus la descoperirea vestigiilor unei cetati de piatra care a fost
datata la sfarsitul secolului XIV, in timpul domniei lui Petru I.
Cetatea Scheia a fost construita pe un promontoriu numit de localnici Septilici, care se
inalta pana la 84 m in raport cu paraul Scheia sau Scheianca, care-i scalda pantele abrupte de
la vest si nord. Promontoriul pe care a fost construita cetatea Scheia domina zona de nord-vest
a orasului Suceava, controland valea raului de la care asezarea urbana si-a luat numele.
Inainte de inceperea lucrarilor de constructie, terenul pe care se va ridica cetatea a fost
incendiat, dunga de arsura, groasa de 17-25 cm care acopera intreaga suprafata, fiind un
indiciu referitor la padurea ce a existat aici.
Cetatea Scheia a fost de forma romboidala, cu laturile aproape egale si paralele (36 m
lungime la interior, 3 m grosime), avand la exterior, in fiecare colt, cate un turn de forma
cvasipatrata; la latura de est se gaseau trei contraforturi, cu lungimea de 4 m si latimea de 3
m. Pe latura de nord-est a incintei s-au pastrat urmele pavajului, compus dintr-o placa
uniforma de mortar, cu o grosime masurand intre 20-25 cm. Promontoriul pe care a fost
construita cetatea era separat de platoul intrarii printr-un sant de aparare, restul, format din
pante abrupte, fiind aparat in mod natural.
Coroborand informatiile furnizate de descoperirile arheologice cu stirile documentare,
recent a fost formulata ipoteza conform careia cele doua cetati de la Suceava, au fost
construite in timpul domniei lui Petru I, posibil in intervalul 1385 – 1387, deoarece in actul
omagial al domnului Petru I catre Vladislav al II-lea Jagello din 1387 sunt mentionatele
cetatile (castra) din teritoriul est-carpatic.
Cetatea Scheia a fost terminata si apoi demantelata in mod sistematic in primii ani de
domniei a lui Alexandru cel Bun. In legatura cu cauzele care au dus la abandonarea si
distrugerea acestei fortificatii au fost emise mai multe ipoteze. Se considera ca fortificatia de
la Scheia a fost distrusa dupa o scurta perioada de functionare in urma degradarilor suferite
din cauza instabilitatii terenului: fisuri masive, prabusirea fundatiilor, mai cu seama pe latura
de sud-vest.

CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI

Cea de a doua cetate de la Suceava, cunoscuta sub numele de Cetatea de Scaun a

Moldovei ori Cetatea lui Stefan cel Mare a fost construita in marginea de est a orasului, pe
un pinten de deal care se inalta cu aproximativ 70 m fata de invecinata lunca a raului Suceava,
dominand aglomerarea urbana ce s-a dezvoltat de-a lungul timpului la poalele sale si cu care a
impartit o istorie zbuciumata.
Traditia populara, consemnata la sfarsitul secolului XIX de parintele catihet Simion
Florea Marian, a pastrat informatia ca la Suceava, cetatea a fost construita din piatra, pe un
deal, in partea de miazazi a orasului, in vremuri de demult, de pastori si oameni veniti de la
munte, fiind apoi distrusa de capcanii care aveau numai un ochi in frunte, de tatari si alte lifte
rele, iar dupa ce acestia au plecat, romanii si-au ales domn care a pus sa se repare cetatea, cea
distrusa de capcani si sa construiasca din piatra si biserica Sfantul Gheorghe (Mirauti).
Este meritul cercetarilor arheologice care, efectuate pe parcursul unui secol, au
precizat nu numai perioada de inceput a cetatii, dar si diferitele etape in evolutia acestui
monument de arhitectura militara medievala.
Lucrarile de degajare a ruinelor de pamantul si molozul depuse de-a lungul timpului,
desfasurate in perioada 1895 – 1904 au permis arhitectului Romstorfer sa ajunga la concluzia
ca Cetatea de Scaun a fost construita in timpul domniei lui Petru I, candva, in preajma anului
1380.
Dupa incendierea vegetatiei existente in zona, terenul a fost nivelat, prin razuirea unor
portiuni a humusului medieval, pentru obtinerea unor suprafete orizontale, dupa care au fost
sapate fundatiile zidurilor A urmat edificarea propriu-zisa a cetatii, a nucleului interior
cunoscut si sub numele de fortul musatin.
Cetatea construita la sfarsitul secolului XIV era de plan rectangular, cu laturile egale,
doua cate doua; latura de sud masoara 36 m, iar cea de est aproximativ 40 m. Fiecare latura
este prevazuta la mijloc si pe colturi, la exterior, cu turnuri de aparare, sapte la numar, cu
latura de 4 m, intarite cu contraforturi. Zidurile au fost lucrate din piatra nefasonata, de gresie,
asezata la exterior in asize, cu miezul din umplutura legata cu mortar hidraulic; pentru a se
evita fisurarea zidurilor in urma tasarii, au fost intrebuintati tiranti din lemn de stejar. Fortul
musatin, cu o suprafata restransa, de aproximativ 2500 mp, era despartit de vastul platoul
alaturat, Campul Santurilor, situat pe latura de est, de un sant de aparare, aflat la circa 4 m de
zidurile cetatii, sant cu adancimea de aproximativ 10 m si latimea de circa 30 m.
De la sfarsitul secolului XIV, din ultima parte a domniei lui Petru I, avem si cea mai
veche mentiune documentara a Cetatii de Scaun, din 10 februarie 1388. Este vorba de
scrisoarea domnului Petru I adresata suzeranului sau, regele Poloniei Vladislav al II-lea
Jagello, prin care il anunta ca ii trimite doar trei mii de ruble de argint francesc, din cele patru
mii solicitate desuveranul jagellon, scrisoare care a fost scrisa “in cetatea Sucevei, luni, intaia
saptamana a postului, in anul nasterii Domnului 1388″.
Descoperirile arheologice au adus dovezi legate de amenajarea spatiului interior al
Cetatii de Scaun, unde se pare ca se desfasura cel putin o parte a activitatilor oficiale, legate
de institutia Domniei. Este posibil ca pe laturile de est si nord a fortului au fost amenajate
spatii de locuit. Tot pe latura de est a fost amenajat un paraclis, care, posibil la inceputul
secolului XV, a fost acoperit cu picturi realizate in fresca, nimburile sfintilor fiind realizate cu
foita de aur.
Secolul XV a adus in atentia domnilor Moldovei nu numai pericolul otoman ci si
aparitia unei noi tehnici de lupta: artileria. Cel care a inteles importanta noii tehnici de lupta,
atat ca arma de asediu, dar si de aparare, a fost Stefan cel Mare, in timpul domniei ilustrului
voievod creandu-se in teritoriul est-carpatic un adevarat sistem defensiv, fiind intreprinse
ample lucrari la cetatile moldovene, fie prin marirea capacitatii de rezistenta a vechilor
fortificatii, fie prin construirea altelor noi.
Intr-o prima faza, anterioara campaniei otomane din vara anului 1476 condusa de
sultanul Mehmed al II-lea, pe mijlocul vechiului sant de aparare, care a fost astupat cu

molozul rezultat din reamenajarea spatiului interior al fortului, a fost inaltata o panza de ziduri
cu o grosime de 1,50 m si o inaltime de aproximativ 15 m fata de santul de aparare, panza de
zid prevazuta la exterior cu turnuri patrate si, din loc in loc, cu contraforturi masive, patru pe
latura de est si sase pe cea de sud, dar si cu creneluri situate la partea inferioara, la distanta de
circa 4 m intre ele, precum si altele, aflate, cu siguranta, la partea superioara. In aceeasi etapa,
in spatiul curtii exterioare, creata prin astuparea unei portiuni a vechiului sant, dar si prin
inaltarea celei de a doua curtine, in zona de sud-vest a fost construit un zid, cu grosimea de
aproximativ 1 m, perpendicular pe turnul sud-vest al fortului musatin si pe prima panza de
ziduri nou edificate. S-a presupus ca inaltarea acestui zid perpendicular a avut loc in aceeasi
etapa constructiva cu prima curtina interioara, in anii 1475-1477. A fost emisa ipoteza ca
prima panza de ziduri, intarita cu turnuri patrate, a fost edificata in doua etape: portiunile de
pe laturile de est si sud, precum si zidul perpendicular au fost terminate inainte de asediul
otoman din anul 1476, in timp ce zonele de vest si nord, aparate natural de pante abrupte, au
fost inzestrate cu ziduri dupa incheierea ostilitatilor. Descoperirea stemei cu pisanie de la
Stefan cel Mare datand din 8 septembrie 1477 a fost pusa in legatura cu terminarea lucrarilor
de edificare a primei panze de ziduri care inconjura, ca un inel, fortul musatin. In aceasta faza
de remodelare a Cetatii de Scaun, au avut loc lucrari de amenajare a spatiului interior, cat si
de inaltare a curtinelor fortului.
Sultanul otoman Mehmed al II-lea a intreprins personal o expeditie militara in
Moldova, in vara anului 1476, inaintand pana la Suceava, a carei cetate a asediat-o, fara insa
sa o poata cuceri. In tabara otomana se gasea si un italian, Giovanni Maria Angiolello, rob al
sultanului, pe care l-a insotit in calitate de vistier si care ne-a lasat o descriere succinta a
orasului si a cetatii de la Suceava: ” (Orasul) Suceava era inconjurat cu santuri si palisade.
Casele si bisericile erau de lemn si acoperite cu sindrila. Numai castelul Sucevei era cladit din
piatra si tencuiala, pe o coasta in afara orasului”.
Asediul otoman din vara anului 1476 nu a dus la cucerirea Cetatii de Scaun, dar a avut
un rezultat pe care puternicul sultan nu a avut cum sa-l prevada. S-a vazut ca noile lucrari de
fortificatii efectuate de Stefan cel Mare erau insuficiente, zidul exterior de incinta nefiind
indeajuns de gros pentru a rezista unui asediu prelungit, iar turnurile rectangulare erau
vulnerabile loviturilor de ghiulele, cat mai ales nu permiteau amplasarea unor tunuri pe
platformele lor. Se impunea continuarea lucrarilor de fortificare a cetatii.
In a doua faza a lucrarilor de fortificare a Cetatii de Scaun, intreprinse de Stefan cel
Mare imediat dupa asediul din anul 1476, primei incinte i s-a adosat un al doilea zid, cu
grosimea de 2 – 4 m, iar turnurile patrate au fost transformate, prin adaugarea unei mase de
zidarie, cu aceleasi dimensiuni ca si a noului zid, in bastioane semicirculare. In urma acestor
lucrari, cetatea, a carei suprafata a ajuns sa masoare 7500 mp, a luat o forma stelata, avand un
numar de bastioane mai mare decat cele noua care se mai pastreaza pana astazi. A fost
amenajata si o noua intrare in cetate, in zona de est, cu ajutorul unui pod, cu o parte fixa si
una mobila.,o “capcana” in spatele primei porti, precum si o succesiune de porti ce permiteau
accesul in fortul propriu-zis.
In timpul domniei lui Stefan cel Mare au fost intreprinse ample lucrari de amenajare a
spatiilor exterioare si interioare, cat si a detaliilor decorative, lucrari care au remodelat, dupa
gustul vremii, batranul fort musatin. Severele paramente de gresie ale fortului au fost
impodobite cu un adevarat complex de ceramica monumentala: caramizi smaltuite in verde si
albastru de peruzea, discuri decorate cu motive ce tin de repertoriul gotic, butoni ornamentali.
Au fost intreprinse lucrari la paraclisul cetatii, atat la exterior unde fatadele au fost decorate
cu ceramica monumentala, iar la interior a fost realizata o noua pictura in fresca. In cea mai
mare partea incaperilor cetatii au fost amenajate sobe din cahle, de tipuri variate si divers
decorate, sobe care se incadreaza in categoria sobelor gotice tarzii in varianta moldoveneasca,
in forma de turn de cetate.

Sfarsitul secolului XV a adus o noua incercare pentru Moldova, si, implicit pentru
Cetatea de Scaun a Sucevei: campania regelui Ioan Albert al Poloniei, cel care, in toamna
anului 1497 a asediat, timp de trei saptamani cetatea, fara a reusi sa o cucereasca. Cronicarul
Grigore Ureche descrie astfel asediul Cetatii de Scaun din anul 1497: “Decii craiul lesescu au
venit cu toata puterea sa la cetatea Sucevii, duminica., 24 septemvrie, 24 de zile. Iara in 26
marti, catra sara, au inceput a bate cetatea si au batut pregiur dansa trei saptamani si zioa si
noaptea si nimica n-au folositu, nadajduindu ci se va inchina tara… Asa sara strangandu-sa
iara din cetate cat putiia sa apara si ce rasipea lesii zioa cu puscile, noaptea astupa gaurile si le
intariia, de le era munca lor in zadar, iar pe afara unde afla lesi raschirati dreptu hrana, ii sega
si in taia, de nu era nici intr-o parte sa iasa…”
Renumele de cetate inexpugnabila de care se bucura Cetatea de Scaun a Sucevei s-a
pastrat si in prima parte a secolului XVI, in timpul domniilor urmasilor directi ai lui Stefan
cel Mare, fiind confirmat si in urma asediului polon din anul 1509, cand batrana fortareata a
rezistat vreme de 20 de zile ostilor venite din regatul de la miaza noapte. Anul 1538 a fost
nefast pentru Moldova. Ostile turcesti conduse de sultanul Soliman Magnificul au ajuns la
Cetatea de Scaun a Sucevei, ale carei porti au fost deschise de prtarul De Suceava, Mihu, fara
lupta. Domnul legiut al tarii, Petru Rares a fost inlocuit de un protejat al sultranul, Stefan, care
va capata supranumele Lacusta, primul domn al Moldovei numit de catre turci. Cetatea De
Scaun a fost pradata de odoarele si bunurile pe care le adapostea, turcii gasind tezaurul
domnilor Moldovei, bogatii care l-au umit pe sultanul Soliman Magnificul, mirat “ca intr-o
tara atat de mica, un domnitor a putut aduna o comoara asa de mare”.
In a doua jumatate a secolului XVI, in anul 1563 ostile de mercenari ale lui Stefan
Tomsa au asediat Cetatea de Scaun unde se gasea Despot voda, asediu care a facut ca cetatea
sa fie grav avariata, ceea ce l-a determinat pe domnul Alexandru Lapusneanu sa transfere
capitala de la Suceava la Iasi.
Cetatea a fost refacuta la sfarsitul secolului XVI de domnul Ieremia Movila., aici
desfasurandu-se un moment important din istoria Moldovei, ocuparea cetatii, in mai 1600 de
ostile lui Mihai Viteazul.
Ultimele lucrari intreprinse la Cetatea de Scaun dateaza din timpul lui Vasile Lupu,
cand a fost modificat mai cu seama aspectul interior al fortului, refacut dupa gustul vremii.
Domnia lui Vasile Lupu a insemnat sfarsitul acestei batrane fortarete. In anul 1675
Cetatea de Scaun a fost distrusa din ordinul turcilor de catre domnul Dumitrascu Cantacuzino,
fiind mai apoi transformata de targovetii din Suceava, in cariera de piatra.

PROGRAM VIZITARE

Aprilie- octombrie, luni- duminica, orele 9-20.
Taxe intrare: 4 lei – adulti; 1 leu – copii, studenti, pensionari.
Taxe foto: 5 lei




www.inforegio.ro
 


Investim in viitorul tau ! Proiect selectat in cadrul Programului Operational Regional si co-finantat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.


Pentru informatii detaliate despre celelalte programe co-finantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro